Covrigi pentru colindători

Fiecare dintre noi are o poveste de Crăciun, cel puţin o amintire pe care o pune alături de sărbătoarea asta dragă. Din tolba mea cu poveşti a iţit ochişorii aceasta:

Un bunic snovos stă pe scăunelul lui de lângă sobă. Căldura radiază plăcut în toată camera. E ajun de Crăciun şi afară e frig. Pe marginea patului stau doi pitici, un băieţel cu breton şi ochi zglobii şi o fetiţă curioasă. Bunicul pune pe pat ultima carte de joc. Adună punctele şi anunţă câştigătorul. Urale, râsete, nemulţumiri, revendicarea premiului. Nu, nu, mai jucăm unul. Uşa se deschide şi în prag apare bunica. Anunţă că Moşul tocmai a trecut pe la geam. Venise să vadă dacă piticii sunt cuminţi şi a plecat repede deoarece a auzit gălăgie. Cei mici au amuţit. Piticul cu breton e păţit, de la Paşte, când Iepuraşul aproape că l-a uitat. Noroc că şi-a adus aminte înainte să sară gardul şi i-a lăsat pachetul acolo. Şi cât l-a căutat speriat!

De la bucătărie, ca în desenele animate, vine un parfum ce învăluie toată casa: miros de friptură ameţită în vin, cimbru şi usturoi, arome de vanilie de la cozonacii care se odihnesc sub prosop şi, pe o farfurie, un munte de covrigi, pentru colindători şi pentru pitici.

Aşa îmi amintesc eu Ajunul. De bunicul şi de bunica. De Moşul care ne spiona să vadă cine e cuminte, de jocul de cărţi, de covrigii de casă.

covirgi3-cover

Şi pentru că mi-am amintit de acest lucru, am întors mânecile şi am pornit la frământat.

Ce ingrediente am folosit?

500 g făină albă 000

1 linguriţă de sare

1 linguriţă de zahăr

250-280 ml apă călduţă

7 g drojdie uscată

1 lingură de ulei

2 l de apă

1 lingură de bicarbonat + 1 linguriţă de sare

Cum am procedat?

Am cernut făina şi am amestecat-o cu drojdia, o linguriţă de zahăr, o linguriţă de sare şi o lingură de ulei. Am turnat treptat apa călduţă şi am frământat cu drag aluatul până am obţinut un aluat elastic. L-am lăsat la dospit pentru 45 minute în bolul uns cu puţin ulei şi acoperit cu folie de plastic. După expirarea timpului de dospire, aluatul şi-a dublat volumul. Am rupt bucăţele din el şi am început să le dau forma de covrigi. Cum?

Pe blatul pudrat uşor cu făină am format bastonaşe din aluat pe care apoi le-am rulat până am obţinut un U. Am răsucit de două ori capetele, după care le-am petrecut şi sigilat pe margini. Dacă aveţi un blat de lucru uşor mat şi nu puteţi rula aluatul cum trebuie, puteţi face acest lucru şi în palme.

Între timp, am pus la fiert cei doi litri de apă. Când apa a dat în clocot, am pus bicarbonatul şi sarea şi am început să scufund câte trei covrigi, nu mai mult de un minut. I-am scurs bine, am presărat sare deasupra şi i-am dat la cuptorul încălzit la 200 grade pentru 20 minute. Şi gata cei 12 covrigi ai mei (mai de om zgârcit 🙂 ; voi puteţi să-i faceţi cât de mari vă plac)! E mai uşor decât pare, nu-i aşa?!?

Sfaturi: dacă folosiţi făină integrală, puneţi mai multă apă călduţă. Pentru a orna, folosiţi atât sare, mare dacă aveţi, cât şi mac, susan sau seminţe. Iar dacă vreţi să variaţi puţin, puteţi pune în aluat sare aromatizată cu salvie şi rozmarin aşa cum voi face eu cu rândul următor de covrigi, apelând la borcanul meu cu sare de la Milk and toast and honey.

Acum pot veni colindătorii!

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s